În luna august, anul trecut, eram în concediu la
mare. Însă evenimentele şi conflictele cu care m-am confruntat în  perioada dinainte, m-au solicitat
foarte mult: aveam discuții cu o colegă de serviciu și nu reușeam deloc să mă
fac înțeleasă de ea. Într-o după-amiază am simțit pur şi simplu nevoia să mă odihnesc așa că m-am întins în pat. Corpul meu a început să se relaxeze însă tensiunea psihică
intensă pe care o resimțeam nu scădea deloc în intensitate. Am constatat cu
surprindere că deși fizic eram într-o anumită măsură mai relaxată, corpul meu refuza să se mai mişte și am ajuns sa fiu complet imobilizată. Am așteptat o perioadă în speranța că
va dispărea dificultatea de a mă mișca, însă orele treceau în șir nu a apărea nici o
ameliorare. Corpul meu nu mă mai asculta absolut deloc: nu puteam nici măcar să ridic capul, nici
pentru a bea apă,  tot corpul mă durea, nu puteam nici măcar să mă întorc pe o parte –
eram complet blocată. Nu
îmi mai percepeam corpul așa cum m-il percepeam de obicei, ci era o percepție difuză.
Ochii îi țineam mai mult închiși, suportam greu lumina, percepeam mișcări
oculare neobișnuite și a apărut o secreție cremoasă, lipicioasă care îmi lipea
pleoapele între ele.  După aproximativ 24
de ore timp în care nu am mâncat nimic (nu puteam ridica deloc capul), ci doar
am băut puțină apă cu ajutorul unui pai, deși am reușit să dorm nu a apărut nici o ameliorare în tot acest  timp. 

        Mă gândisem să apelez la ajutorul medicilor, să chem
Salvarea, însă îmi era clar că problema avea ca fond aceia încărcătură emoțională intensă pe
care o trăiam și pe care nu reuşeam să o gestionez, aşa că am decis că a venit momentul să fac ceva în legătură cu asta. Cititsem cartea Călătoria de Brandon Bays şi undeva în interiorul meu, aveam deplină
încredere că acest procedeu mă va putea ajuta chiar într-un mod miraculos . Am rugat-o pe prietena mea cu care eram, să sune un psihoterapeut cu care mai lucrasem şi care era specializat în acestă metodă Călătoria şi am
avut o șansă extraordinară ca psihoterapeutul meu să fie și el pe litoral și să
poată răspunde foarte prompt solicitării mele. Știam că dacă voi reuşi să prelucrez încărcătura emoţională care o simteam și voi aduce lumina vindecării în fiinţa mea, mă voi putea din nou ridica, îmi voi putea mişca corpul și voi putea
merge.

        Procesul psihoterapeutic pe care l-am realizat m-a ajutat să accesez amintiri mai vechi care aveau aspecte comune cu situațiile prin
care tocmai trecusem recent și puneau în evidență lecții de viață pe care era necesar
să le asimilez. Pentru mine a fost important faptul ca după ce am descoperit amintirile
respective, să lucrez cu acele energii, să găsesc susținere și resurse interioare și simţeam că sunt
ghidată să fac aceasta. Primeam totodată modelul energiei divin integrate ceea
ce făcea ca desprinderea, eliberarea de tiparele vechi și greșite să se realizeze
în mod concret. Pentru acesta am simţit că a fost foarte importantă pentru mine experienţa terapeutului şi toate aspectele care a fost ghidată să le integreze în procesul meu.

        

         Mulţumesc atât mentorului meu din cadrul procesului, cât şi lui Dumnezeu şi nu în ultimul rând psihoterapeutei mele.

                                                                                         Alina, 43 ani, medic