Testimonial

 “Poți fi atât de îngrijorat în legătură cu plăcerea fizică, atât de speriat că nu vei atingeacea plăcere, încât să oînhați prea violent, pentru că trebuie să o ai neapărat! Și dacă faci asta, o distrugi complet și astfel, după fiecare tentativă de a o avea, te simți dezamagit. Te simți gol, simți că lipsește ceva. Și prin urmare o vrei din nou. Trebuie să repeți pentru că de fapt nu ai atins niciodată acea plăcere cu adevărat.”

                                                                                                                                          Allan Watts

Descrierea din citatul de mai sus este o foarte exactă descriere a sentimentelorpe care le-am trăit pe parcursul dependenței de sex plătit.

***

În perioada în care am început terapia, eram un tânăr ajuns departe pe un drum al obiceiurilor nesănătoase și al unor alegeri care nu aveau legătură cu ce îmi doream cu adevărat de la viața mea.

Eram fumător de aproximativ 9 ani, nu puteam rezista mai mult de 2 zile fără să simt nevoia de alcool iar periodic nivelul de alcoolizare la care mă supuneam era atât de mare încât a doua zi aveam probleme în a-mi aminti evenimentele din seara anterioară.

Problemele cu alcoolul își aveau rădăcina în liceu, dar din facultate până în acel moment nu trecuse săptămână fără să consum alcool, de cele mai multe ori mai mult decât ar fi trebuit.

Lipsa unor relații intime stabile și autentice – toate relațiile prin care trecusem până în acel moment au fost instabile, predispuse la drame, chiartoxice, din cauza instabilității mele emoționale și comportamentale sau a amândurora – combinată cu sentimentul de singurătate și nevoia de afecțiune s-au adunat de-a lungul anilor și mi-au exacerbat dorințele sexuale deja accentuate.

Dacă până la o vârstă masturbarea a fost de ajuns pentru a le satisface, în momentul în care mi s-a arătat că se poate și altfel nu am stat pe gânduri și am început să plătesc pentru sex.

Ca și în cazul celorlalte dependențe, sexul plătit a devenit una pe care am dus-o la extreme: orice seară în oraș la o bere se termina într-un bordel, fie că eram însoțit de vreun prieten sau nu, iar curând sexul cu o necunoscută a devenit o binemeritată răsplată după o zi de muncă. Orele 1-2-3 noaptea mă găseau uneori într-o căutare disperată de femei dispuse să întrețină relații sexuale cu mine contra cost iar banii nu erau o problemă, se găseau unde nu erau.

Totul pentru a sătura o dorință care parcă devenea și mai puternică cu fiecare interacțiune de acest fel, iar eu deveneam puțin mai violent și femeile cu care făceam asta deveneau în ochii mei mai apropiate de obiecte cu care puteam face ce vream, pentru că plăteam.

Iar dacă inițial am crezut că o relație va pune capăt acestui obicei, când s-a întâmplat să mă îndragostesc, să revin la relații sexuale intime bazate pe sentimente, obiceiul a rămas. Părea că s-a instalat pentru todeauna în viața mea, așa cum făcuseră băutura și țigările.

Toate aceastea existau desigur deasupra unui fond emoțional și psihologic deficitar – eram o persoană nesigură, timidă, introvertită și foarte critică față de sine însuși.

Mă simțeam constant incomod, mai ales în situații sociale și atrăgeam oameni, relații și comportamente care îmi scoteau în evidență defectele, problemele, inabilitățile.

Nu eram capabil să aleg după bunul plac pentru că mă simțeam dator față de toți din jurul meu, pe care îi idealizam – ei erau perfecți, ei încercau să mă ajute iar eu greșeam mereu, le eram îndatorat pentru înțelegerea pe care mi-o ofereau.

Astfel, am ajuns să locuiesc alături de persoane cu care aveam relații dureroase pentru mine, mă simțeam vinovat că nu pot fi cum vor ei, mă simțeam nefericit și recurgeam la vicii ca să îmi amorțesc emoțiile. Iar viciile mă impiedicau să mă dezvolt emoțional, să trec peste obstacolele care mă împingeau către dependențe– un cerc vicios din care uneori mă vedeam scăpat doar prin suicid.

Primele ședințe de terapie au fost incomode, uneori chiar dureroase – eram închis, încordat, incapabil să înțeleg și să transmit terapeutei ce se întâmplă cu mine. Am înțeles din aceste prime ședințe că problemele mele sunt mult mai profunde decât manifestarea lor în comportament și gândire și că acestea sunt cele pe care le-am cultivat de-a lungul timpului prin încurajarea obiceiurilor și comportamentelor și gândurilor nesănătoase.

M-am bucurat să observ – cu ajutorul unor călătorii de autocunoaștere și vindecare interioara – că sub toate straturile mele emoționale există un loc, o stare, un eu cu adevărat liber, pur și neatins de existența mea fizică.

Am învățat că emoțiile, indiferent de natura lor, trebuie acceptate fără rezistență, trebuie îmbrățișate. Am lucrat la relațiile cu oamenii din viața mea, fără să fie nevoie de prezența lor, pentru a-mi ierta comportamentele greșite față de ei în trecut, pentru a le ierta pe ale lor față de mine și pentru a redefini acele relatii pe viitor.

Vindecarea s-a produs în pași mici, astfel că transformarea a fost graduală și nu evidentă.

Prima schimbare majoră a fost să renunț la sexul plătit – dependența pe care o consideram cea mai nocivă. Nu numai pentru că îmi făcea mie rău – cel mai probabil aș fi devenit incapabil de o relație intimă normală și mi-aș fi afectat irevocabil erotismul, ci pentru că simțeam că rănesc și alte ființe.

Simțeam că acele ființe poate și-au ales acea meserie, dar nu au ales-o pentru că au avut de ales, ci pentru că nu au avut. Iar umilințele pe care le acceptă nu le-ar considera normale dacă nu ar fi obișnuite cu ele. Și că este aceeași industrie care obligă unele femei și copile să facă asta fără voia lor.

Poate am simțit asta de la început, dar până când nu mi-am spus răspicat că este greșit, până când nu am avut ca scop să încetez cu acest obicei, nu a fost așa clar și evident precum a fost după.

Însă dorințele sexuale nu s-au oprit. Masturbarea a devenit obsesivă uneori așa că mi s-a propus în cadrul terapiei să învăț să controlez aceste nevoi și pierderea energiei cauzată de satisfacera lor. Prin continență. Prin exercițiu și voință, tehnica a trecut în ochii mei de la imposibil și bizar la foarte posibil, normal și benefic.

Apoi m-am lăsat de fumat. Pentru doar câteva luni – am revenit dar mult mai sigur că o pot face din nou și decis să nu renunț niciodată la scop. Dar a fost un exercițiu de voință de care nu mă simțeam capabil. După 9 ani, fumatul era parte din mine și deși îmi doream să renunț, mi se părea că sunt incapabil, prea slab. Însă din nou, stabilirea scopului – „Vreau să mă las de fumat” –, repetarea lui și suportul terapiei regulate mi-au dat curaj, mi-au dat încredere.

Băutura a continuat să fie o problemă, cu perioade de abstinență forțată alternate cu perioade de consum regulat și uneori exagerat. Am identificat obstacolele – anturajul cu care puteam relaționa doar cu ajutorul alcoolului și emoțiile cărora le puteam face față la fel.

Am luat decizia să îmi pun la punct aceste relații, să înțeleg de ce nu se poate fără alcool. Aparent, una din aceste relații, dramatică pe alocuri în istoria ei, era una în care continuam forțat – mă simțeam limitat de limbajul și comportamentul acestui om, iar atitudinea față de mine era focusată pe părțile mele negative.

Astfel, reaușeam să fiu natural, să fiu eu însumi sau să empatizez cu această persoană doar după câteva beri. Despărțirea a fost bruscă și dramatică, dar a fost una din cele mai curajoase și benefice decizii pe care le-am luat pe parcursul terapiei.

Deși am mai continuat o perioadă să mă îndrept către bautură, în momentul în care anturajul toxic și anxietățile pe care mi le cauzau au dispărut aproape complet, a devenit mult mai ușor să țin sub control nevoia de alcool.

Pe măsură ce mi-am recăpătat controlul asupra deciziilor și acțiunilor mele, am câștigat puțin câte puțin teren în fața viciilor, am început să câștig încredere în mine, să am o stare generală mai optimistă și, cel mai important, să simt pentru prima oară în viața mea că starea mea emoțională nu depinde de atenția sau lipsa de atenție a unei persoane. Am simțit că sunt independent, că pot să îmi modelez propria viață după propria voință, lipsit de constrângerea vreunui viciu sau a unei persoane. Sunt liber si fericit!

 

Adrian, 28 ani, Inginer